Capitolul 2

DINCOLO DE MORMÂNT


1. –De ce în clipa când mor unii plâng, alții cântă și alții zâmbesc?

R. –Această întrebare se împarte în trei părți: în primul rând, stă scris că o persoană se naște plângând și moare plângând. În al doilea rând, există cazuri în care muribundul cântă amintindu-și momente fericite din trecut și în al treilea rând, obișnuiesc să surâdă (chiar dacă acesta nu e un lucru foarte obișnuit) probabil amintindu-și scene simpatice din existența lor.

2. –Cine ordonă sufletului să iasă din corp pentru a putea fi îngropat?

R. –În clipele în care muribundul își dă ultima suflare, se prezintă la patul mortuar un Înger al morții; există legiuni întregi formate din aceștia. Îngerul funerar taie cordonul argintiu sau firul vieții care conectează sufletul cu corpul fizic.

ingerul mortii

Muribundul îl vede de obicei pe acel înger sub formă spectrală și coasa cu care i se înfățișează e cu siguranță reală; amintitul instrument de lucru servește tocmai pentru ca acea zeitate să poată tăia firul existenței.

3. –Ce mănâncă și cu ce plătesc defuncții?

R. –Aici în Mexic noi avem ziua morților, pe 2 noiembrie a fiecărui an. În acea zi oamenii vizitează cimitirul, pun lumânări aprinse pe morminte și pun în farfurii, oale, pahare etc., acele alimente și băuturi care îi plăceau cel mai mult dezîncarnatului când trăia. Este un obicei al multor oameni să mănânce apoi aceste resturi și oricine are puțină sensibilitate Psihică, va putea observa că acelor mâncăruri le lipse ște principiul vital. Oamenii simpli cred, și pe bună dreptate, că ființa iubită dezîncarnată se alimentează cu acele bucate.

Este neîndoios faptul că realmente morții mănâncă, nu partea fizică a alimentelor, ci alimentele lor am putea spune eterice, subtile, necunoscute pentru văzul fizic, dar perceptibile pentru clarviziune; nu trebuie să uităm că în orice aliment fizic există alimente eterice, ușor de asimilat pentru defuncți.

Dezîncarnații pot vizita un restaurant din lumea fizică, îi vor saluta pe cei vii și subconștientul lor le va răspunde, vor cere mâncare și este evident că Egoul intern al proprietarilor restaurantului va aduce la masă forme mentale asemănătoare cu mâncărurile și alimentele care se consumă în local; dezîncarnatul așezat în sala de mese va mânca din acele farfurioare subtile, făcute cu esență din lumea mentală și va plăti cu moneda mentală, ieșind apoi din restaurant. În aceste condiții este evident că morții continuă să creadă că sunt vii și asta o poate reliefa oricare persoană care își va fi dezvoltat clarviziunea și alte facultăți ale sufletului.

4. –Unde locuiesc defuncții?

R. –Defuncții trăiesc primele zile în casa unde au decedat sau în clinica sau spitalul unde au murit și apoi, cum trebuie să-și retrăiască viața prin care tocmai au trecut, este clar că vor trăi în acele locuri unde au locuit înainte.

5. –Cum se îmbracă defuncții?

R. –Cum obișnuiau să se îmbrace fiind în viață; de obicei se îmbracă cu aceeași haină cu care au fost îngropați.

6. –Ce distracții au defuncții?

R. –E clar că bețivul va continua să meargă la cârciumi, cinefilul la cinema, jucătorul la casele de jocuri, femeia prostituată unde trăia și libertinul la ele.

7. –Ce soare îi luminează pe defuncți?

R. –Soarele care-i luminează pe cei vii este același care îi luminează pe morți, doar că aceștia văd culorile dincolo de spectrul solar. Ei văd culorile pe care nu le percepe retina fizică a oamenilor muritori.

8. –Defuncții se îmbăiază și cu ce apă?

R. –Este evident că ei se îmbăiază cu aceeași apă cu care se îmbăiază cei vii, doar că ei utilizează apa celei de-a patra dimensiuni.

9. –De ce există persoane care mor mai repede decât altele?

R. –Fiindcă există oameni care se atașează prea mult de lume și e clar că nu vor să o părăsească și zăbovesc agonizând ceasuri și ceasuri.

10. –Ce speranță au defuncții?

R. –Acest fapt al speranțelor este foarte variat; depinde de calitatea mortului. Cea mai mare speranță a unui avar, chiar și după ce a murit, este să obțină mai multe bogății, căci are conștiința adormită; cea mai mare speranță a unui bărbat îndrăgostit va fi așadar să obțină femei care să-l adore, care să-l iubească, care să-l idolatrizeze; cea mai mare speranță a unui om profund religios, va fi să intre în regiunile inefabile ale luminii etc. etc. etc.

11. –Ce caută sufletul după ce abandonează corpul?

R. –Sufletul caută ceea ce vrea; mama își caută fiul și uneori se va face vizibilă; soțul o caută pe soția sa, dacă o adora, iar cel care lasă comori îngropate le va căuta în locul unde și-a lăsat bogățiile etc.

12. –Defuncții au autorități ca în lumea fizică?

R. –Autorități există în toate colțurile universului, atât la cei vii, cât și la cei morți, de exemplu, autoritățile sufletelor pierdute care trăiesc în Abis vor fi chiar demonii; autoritățile celor inefabili vor fi cei care se află deasupra lor pe scara ierarhiei, dar cum oamenii au conștiința adormită este evident că ei continuă să respecte autoritățile care există în lumea fizică.

13. –Cum văd morții lumea celor vii?

R. –Ei văd aceleași drumuri, aceleași orașe și pe oameni la fel ca și cum ar fi vii.

14. –De ce defunctul nu își dă seama că este mort?

R. –Defunctul continuă să creadă că este viu întrucât are conștiința adormită și e mult de muncă să-i facem să creadă că deja nu mai aparțin lumii celor vii. Cum ei văd toate lucrurile absolut la fel cum le vedeau fiind în viață, este clar că nu bănuiesc că au murit.

15. –La ce se dedică defuncții?

R. –Oamenii când au murit continuă să se ocupe cu acelea și treburi ca atunci când trăiau, deoarece nu bănuiesc că au pierit.

16. –Un defunct se poate deplasa unde vrea, așa cum făcea fiind în viață?

R. –Defuncții au deplină libertate să se miște în toate sferele spațiului și să viziteze toate locurile.

17. –Cu ce lumină se iluminează defuncții?

R. –Ei se iluminează cu lumina astrală; acea lumină este un foc desprins din LIMBUL soarelui și fixat pe pământ prin forța gravitației și prin greutatea atmosferei.

18. –Se simte vreo durere când murim?

R. –Moartea este dureroasă pentru tineri și plăcută pentru bătrâni. Acest lucru se asemănă cu un fruct, când deja este copt cade de la sine, dar când este verde nu cade și s-ar putea spune că suferă din cauza desprinderii.

19. –După ce a murit o persoană își poate recunoaște trupul în sicriu?

R. –Îl pot vedea, dar nu îl recunosc căci, cum au conștiința adormită, niciodată nu cred că acela este propriul lor corp, și cred că e vorba de corpul altei persoane.

20. –Dacă persoana și-ar da seama că a murit, s-ar putea întoarce să intre în corp înainte să-l îngroape?

R. –După ce va fi fost tăiat firul vieții, deja nu mai e posibil să intre în corpul său; în acest caz, când persoana este conștientă că într-adevăr a murit deja, fie s-ar speria teribil, fie s-ar bucura, totul depinde de însușirile morale ale defunctului.

21. –Ce mângâiere primește sufletul când moare corpul?

R. –Mângâierea dezîncarnaților este rugăciunea rudelor; trebuie să ne rugăm pentru cei morți.

22. –Pentru a muri, o persoană are ora, ziua și minutul său fixat?

R. –Orice persoană care vine în această lume primește un capital de valori vitale; când amintitul capital se termină survine moartea. Este bine să lămurim că putem să economisim acele valori și să ne prelungim viața. Aceia care nu știu să economisească valorile vitale se dezîncarnează mai repede.

23. –Un defunct poate să-l ducă pe un viu în lumea morților?

R. –Noi, Gnosticii învățăm să ieșim din corpul fizic după voință, atunci putem vizita lumea morților; defuncții de asemenea pot să ducă cu ei în anumite ocazii sufletele prietenilor

lor; aceasta se întâmplă în special pe durata somnului, dar trebuie să se întoarcă în lumea fizică la trezirea din somnul normal; aceasta înseamnă că vizita în lumea morților se face în timpul somnului corpului.

24. –În lumea defuncților există avioane, căruțe și trenuri ca în lumea fizică?

R. –Toate invențiile care există în lumea fizică vin tocmai din regiunea morților; acele dispozitive în fond sunt forme mentale pe care dezîncarnații le pot vedea, auzi, atinge și palpa.

DINCOLO DE MOARTE - Samael Aun Weor