Capitolul 5

FANTOME


1. –Dumneavoastră ați văzut vreodată vreo fantomă?

R. –Unele persoane cred în fantome, altele se îndoiesc și în ultimul rând există unele persoane care își bat joc. Eu nu am nevoie să cred, nici să mă îndoiesc, nici să râd, pentru mine fantomele sunt un fapt.

2. –Dumneavoastră știți, le-ați văzut?

R. –Prietene: nu este în zadar să vă relatez un caz foarte interesant; eram încă foarte tânăr și ea se numea Angela; logodnică într-adevăr foarte deosebită, azi e deja moartă. Într-o anumită zi, când încă era în viață, m-am hotărât să mă retrag fără să-mi iau rămas bun. M-am dus spre coastele Atlanticului și a trebuit să stau în casa unei doamne în vârstă, femeie nobilă care nu mi-a refuzat ospitalitatea. Mi-a stabilit camera chiar înăuntrul salonului, a cărui ușă dădea direct în stradă. Patul meu era un pat de campanie din pânză de vele complet tropical și cum erau mulți țânțari etc., m-am protejat cu un baldachin foarte fin și transparent.

Într-o noapte stăteam întins în patul meu moțăind, când deodată cineva a bătut ritmic de trei ori la ușa mea; în clipa în care m-am sculat ca să mă ridic și să ies la ușă, am simțit două mâini pătrunzând prin baldachinul meu; acestea s-au apropiat periculos de mine mângâindu-mi chipul. Dar lucrurile nu s-au oprit aici: în afară de acele mâini a apărut o fantomă umană întreagă cu înfățișarea deslușită a acelei logodnice care în mod sincer nu mă interesa. Plângea mâhnita fantomă, spunându-mi fraze ca acestea: ingratule, te-ai retras fără să-ți iei rămas bun de la mine și eu care te iubeam atât de mult și te adoram din toată inima! etc. etc. etc. și alte cele.

fantoma

Am vrut să vorbesc, însă totul a fost inutil deoarece mi s-a împleticit limba; atunci în gând i-am ordonat acelei fantome să se retragă imediat.

Alte tânguiri, alte reproșuri, iar pe urmă spuse: plec așadar, și se îndepărtă încetișor, încetișor; însă când eu am văzut că stafia aceea pleca, mi s-a ivit în minte un gând nou, o idee deosebită; mi-am spus mie însumi: acesta este momentul să aflu ce este o fantomă, din ce este făcută, ce are real.

Este evident că gândind astfel, în acest mod, teama a dispărut din mine și mi s-a dezlegat limba; atunci am putut vorbi și i-am ordonat fantomei astfel: nu, nu plecați, întoarceți-vă, trebuie să stau de vorbă cu dumneavoastră; fantoma răspunse: bine, mă întorc, așadar e în regulă; nu e de prisos să afirm că vorba a fost însoțită de faptă și fantoma a venit iar spre mine.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-mi examinez propriile facultăți pentru a proba dacă funcționau în mod corect. Nu sunt beat, mi-am spus, nu sunt hipnotizat, nu sunt victima nici unei halucinații, cele cinci simțuri ale mele sunt corecte, nu am de ce să mă îndoiesc.

O dată ce am putut verifica buna funcționare a celor cinci simțuri ale mele, am început atunci să examinez fantoma.

Dați-mi mâna, i-am spus stafiei; e evident că aceasta nu mi-a refuzat cerința și mi-a întins dreapta sa; am luat brațul bizarei siluete pe care o aveam în fața mea și am putut observa o funcționare ritmică normală ca și cum ar fi avut inimă. I-am ascultat ficatul, splina etc., și totul funcționa corect; dar calitatea acelei materii părea mai degrabă ca o protoplasmă, substanță gelatinoasă uneori asemănătoare la pipăit cu Vinilul; examinarea aceea am făcut-o la lumina unui bec aprins cum trebuie și a durat cam o jumătate de oră.

Apoi am poftit fantoma să plece spunând: puteți să vă retrageți, sunt mulțumit cu examinarea și fantoma făcând numeroase reproșuri s-a retras plângând amarnic.

După câteva momente stăpâna casei bătu la ușă; credea că nu i-am respectat casa; a venit spunându-mi că îmi oferise ospitalitate doar mie și că se mira de faptul că băgam femei în cameră.

Scuzați-mă, doamnă, a fost răspunsul meu; eu n-am adus nici o femeie aici, m-a vizitat o fantomă și atâta tot (bineînțeles că i-am istorisit povestea). Acea doamnă a rămas convinsă și s-a cutremurat teribil când a perceput un frig înspăimântător înăuntrul camerei și în plină climă caldă; asta i-a confirmat veridicitatea relatării mele.

Eu am notat ziua, data și ora întâmplării și mai târziu când m-am întâlnit cu acea logodnică i-am relatat povestea.

Ea s-a limitat să-mi spună că în acea noapte și la acea oră citată de mine, dormea și visa că se afla într-un loc de pe coastă și că stătea de vorbă cu mine într-o cameră asemănătoare unui salon.

E clar, îmi spusei; doamna s-a culcat gândindu-se la mine și fantoma ei m-a vizitat.

Ciudat a fost faptul că după câteva luni acea doamnă a murit și într-o noapte, odihnindu-mă în patul meu, s-a repetat fenomenul, însă de data asta acea fantomă s-a hotărât să se culce lângă mine, plină de tandrețe și de afecțiune; cum acest fapt devenea destul de urât, nu mi-a rămas altă soluție decât să-i ordon în mod foarte sever să se retragă pentru totdeauna și să nu mă mai deranjeze niciodată în viață; fantoma așa a făcut și nu s-a mai întors niciodată.

3. –Foarte interesantă relatarea dumneavoastră, domnule, ați vrea să ne povestiți un alt caz asemănător?

R. –Cu multă plăcere, prietene: odată a sosit în oraș o biată femeie tânără, într-o situație economică foarte rea; era vorba de o fată cinstită și mi-a cerut de lucru.

N-am avut nimic împotrivă să-i dau de lucru ca servitoare în casă și ea s-a dovedit a fi foarte harnică; din nenorocire după câteva zile în care a muncit în casă, au apărut o serie de fenomene Psihice extraordinare, care nu le-au tulburat numai pe rudele mele, ci și pe oamenii din vecinătate.

În prezența ei farfuriile s-au ridicau în aer pentru a se izbi de podea și a se transforma în cioburi; mesele, scaunele, dansau singure și cădeau pietre înăuntrul domiciliului nostru.

Nu se dovedea foarte plăcut pentru noi faptul că, tocmai în clipele în care mâncam, în alimente picau pietre, pământ etc. etc. etc.

Tânăra aceea avea pe mâna sa dreaptă un inel misterios cu o inscripție care ad litteram spunea așa: amintire de la prietenul tău LUZBEL.

Cel mai interesant este că deși acea femeie era în dizgrație (economic vorbind) nu înceta să primească de la prietenul amintit niște monede care să-i ajungă să mănânce; acei bani veneau prin aer și ea îi culegea pur și simplu.

Fata povestea că deja amintitul său prieten îi spunea că trăia în mare și că voia să o ducă pe fundul oceanului.

De multe ori am făcut conjurări pentru a-l îndepărta pe camaradul ei invizibil, însă acesta revenea cu mai multă forță, întorcându-se la isprăvile sale și oamenii, cum e firesc, nu încetau să se alarmeze.

Unii tineri se îndrăgosteau de ea, însă când încercau să se apropie de doamna lor, ploua cu pietre peste ei și cutremurați fugeau îngroziți.

Mai târziu, acea fată s-a îndepărtat de toate acele împrejurimi ale orașului; ce s-a ales de ea? nu știm; ceea ce întradevăr am putut constata e că așa-zisul său prieten Luzbel era pur și simplu un elemental al oceanului. Fără îndoială că ea avea mult din natura unui elemental; așa ne-o spuneau ochii ei, privirile ei, corpul ei, felul de a fi etc.


DINCOLO DE MOARTE - Samael Aun Weor