Doctrina Secreta din ANAHUAC

Samael Aun Weor

CAPITOLUL XVII

DISCIPLINA YOGÃI VISULUI

Acei aspiranți care doresc cu ardoare și sincer experiența misticã directã trebuie indiscutabil sã înceapã prin disciplina „Yogãi Visului".

Este evident cã gnosticul trebuie sã fie exigent cu el însuși și sã învețe sã creeze condițiile favorabile pentru amintirea și înțelegerea tuturor acestor experiențe intime care survin totdeauna în timpul somnului.

Înainte de a ne culca pentru a ne odihni dupã oboseala și eforturile de peste zi, e bine sã acordãm atenția cuvenitã stãrii în care ne aflãm.

Devoții care, datoritã circumstanțelor duc o viațã sedentarã, nu pierd nimic, ci câștigã mult dacã, înainte de a se culca fac o scurtã plimbare în pas alert și la aer proaspãt; aceastã plimbare le va destinde musculatura.

Totuși, este bine sã clarificãm cã niciodatã nu trebuie sã abuzãm de exerciții fizice; trebuie sã trãim într-un mod armonios.

Cina, gustarea sau mâncarea de la sfârșitul zilei trebuie sã fie ușoarã, fãrã alimente grele sau stimulente, evitând cu grijã sã ingerãm elemente care pot sã ne ținã treji, sã ne împiedice sã dormim.

Forma cea mai elevatã de a gândi este de a nu gândi. Când mintea este calmã și liniștitã, liberã de problemele zilei și de neliniștile lumești, atunci se aflã în stare favorabilã sutã la sutã pentru a practica „Yoga Visului".

Când centrul emoțional superior lucreazã într-adevãr, atunci se oprește, chiar și numai pentru un scurt moment, procesul gândirii.

Este evident cã centrul menționat intrã în activitate prin beția dionisiacã. Aceastã stare de încântare devine posibilã ascultând cu infinitã devoțiune simfoniile minunate ale lui Wagner, Mozart sau Chopin etc.

Muzica lui Beethoven, în mod deosebit, este extraordinarã pentru a face sã vibreze cu intensitate centrul emoțional superior.

În aceastã muzicã gnosticul sincer gãsește un imens câmp de explorare misticã, fiindcã aceasta nu este o muzicã de forme, ci de idei arhetipice inefabile; fiecare notã are semnificația sa; fiecare tãcere corespunde unei emoții superioare.

Beethoven, simțind într-un mod atât de crud rigorile și probele „nopții spirituale", în loc sã eșueze, ca mulți aspiranți, și-a deschis ochii intuiției spre supra-naturalismul misterios, spre partea spiritualã a naturii, spre acea regiune unde trãiesc Regii angelici ai acestei mari Creații universale: Tlaloc, Ehecatl, Huehueteotl etc. etc. etc.

Urmãriți-l pe „muzicianul-filosof" de-a lungul întregii sale vieți exemplare. Pe masa sa de lucru el are mereu la vedere o imagine a Divinei sale Mame KUNDALINI, inefabila NEITH, TONANTZIN din ANAHUAC, suprema ISIS egipteanã

Ni s-a spus cã acest mare Maestru a pus în partea de jos a acestei figurine adorabile, cu propria sa mânã, o inscripție foarte misterioasã: „Eu sunt cea care a fost, cea care este și care va fi, și nici un muritor nu mi-a ridicat vãlul".

Progresul intim revoluționar este imposibil fãrã ajutorul imediat al Divinei noastre Mame TONANTZIN.

Orice fiu recunoscãtor trebuie s-o iubeascã pe mama sa, Beethoven o iubea profund pe a lui.

În afara corpului fizic, în orele de somn, sufletul poate sã converseze cu Mama sa Divinã; însã, este evident cã noi trebuie sã începem prin disciplina „Yogãi Visului".

Trebuie sã dãm atenție camerei în care dormim. Decorul trebuie sã fie agreabil. Culorile cele mai de dorit pentru obiectivul pe care-l urmãrim (în ciuda a ceea ce sfãtuiesc alți autori), sunt, cu siguranțã, cele trei tonalitãți primare: albastrul, galbenul și roșul.

Fãrã îndoialã, cele trei culori de bazã corespund mereu celor trei forțe primare ale naturii (Sfântul Triamazikamno), Sfânta Afirmație, Sfânta Negație și Sfânta Conciliere.

Meritã sã ne amintim cã cele trei forțe originare ale acestei mari Creații se cristalizeazã mereu în mod pozitiv, negativ și neutru.

Causa causorum" a Sfântului Triamazikamno se aflã ascunsã în elementul activ Okidanok; acesta în el însuși este doar emanația Absolutului Solar Sacru.

Este evident cã respingerea celor trei culori fundamentale, în urma tuturor acestor motive expuse, echivaleazã, prin simplã deducție logicã, cu cãderea în absurditate sau aberație

Yoga Visului" se dovedește extraordinarã, minunatã, formidabilã; totuși, se dovedește a fi foarte exigentã.

Camera trebuie sã fie întotdeauna foarte bine parfumatã și aerisitã, dar nu inundatã de rãcoarea nopții.

Dupã o revizie detaliatã a sinelui și a camerei în care va dormi, gnosticul trebuie sã-și examineze patul.

Privind orice busolã, putem verifica prin noi înșine dacã acul este bine orientat spre Nord.

Incontestabil, este posibil sã profitãm conștient de acest curent magnetic al lumii care curge întotdeauna de la Sud la Nord.

Sã ne orientãm patul astfel încât capul sã ne fie totdeauna spre Nord; astfel putem sã utilizãm în mod inteligent curentul magnetic indicat de direcția acului.

Salteaua nu trebuie sã fie exagerat de tare, dar nici prea moale, adicã elasticitatea sa trebuie sã fie astfel încât sã nu afecteze cu nimic procesul psihic al celui care doarme.

Arcurile care scârțâie sau capetele patului care pocnesc și scârțâie la cea mai micã mișcare a corpului celui care doarme constituie un obstacol serios pentru aceste practici.

Sub pernã se pune un caiet sau carnet și un creion astfel încât sã se poatã gãsi ușor în întuneric.

Așternutul trebuie sã fie plin de prospețime și foarte curat; fața de pernã se parfumeazã cu parfumul nostru preferat.

Dupã ce a îndeplinit toate aceste cerințe, ascetul gnostic trece la a doua etapã a acestei discipline esoterice.

Se pune în patul sãu și, stingând lumina, se culcã în decubitus dorsal, adicã pe spate, cu ochii închiși și cu mâinile pe plexul solar.

Rãmâne total liniștit pentru câteva momente și, dupã ce s-a relaxat și s-a destins complet, atât fizic cât și mental, se concentreazã asupra lui „MORFEU", Zeul Visului.

Incontestabil, fiecare parte izolatã a Ființei noastre Reale exercitã funcții determinate și chiar MORFEU (a nu fi confundat cu Orfeu) este însãrcinat sã ne instruiascã în Misterele Visului.

Va fi mai mult decât imposibil sã facem o schemã a Ființei; totuși, toate pãrțile spiritualizate, izolate, ale formei noastre obișnuite vor perfecțiunea absolutã a funcțiilor lor.

Când ne concentrãm asupra lui MORFEU, acesta se bucurã de minunata ocazie pe care i-o oferim.

Este necesar sã avem încredere și sã știm sã implorãm. Trebuie sã-l rugãm pe MORFEU sã ne învețe și sã ne trezeascã în lumile suprasensibile.

În aceste momente, o somnolențã foarte specialã începe sã-l cuprindã pe gnostic, și atunci va folosi Postura Leului:

Culcat pe partea dreaptã, cu capul spre Nord, apropie încet picioarele pânã când genunchii vor fi îndoiți. În aceastã poziție piciorul stâng se sprijinã pe cel drept; apoi, obrazul drept se pune pe palma mâinii drepte, iar mâna stângã se odihnește pe piciorul de pe aceeași parte".

La trezirea din somnul normal, nu trebuie sã ne mișcãm, pentru cã este clar cã cu o astfel de mișcare se agitã „Valorile" și atunci se pierd amintirile.

Fãrã îndoialã, exercițiul retrospectiv devine necesar în acele momente când dorim sã ne amintim cu precizie toate și fiecare din visele noastre.

Gnosticul trebuie sã noteze cu multã grijã detaliile visului sau viselor în caietul sau carnetul pus sub pernã pentru acest scop.

Astfel va putea sã aibã o situație minuțioasã despre progresul sãu intim în „Yoga Visului".

Chiar dacã nu rãmân în memorie decât fragmente vagi din vis ori din vise, ele trebuie sã fie consemnate cu grijã.

Când nu rãmâne nimic în memorie, trebuie început exercițiul retrospectiv având ca bazã primul gând pe care l-am avut chiar în momentul trezirii; evident, acesta este intim asociat cu ultimul vis.

Este necesar sã precizãm în mod solemn cã exercițiul retrospectiv începe înainte de a fi revenit total la starea de veghe, când suntem încã în stare de somnolențã, încercând sã urmãrim conștient secvența visului.

Practica acestui exercițiu începe totdeauna cu ultima imagine pe care am avut-o, chiar înainte de a reveni la starea de veghe.

Încheiem acest capitol afirmând solemn cã nu este posibil sã se treacã mai departe cu aceastã practicã în legãturã cu disciplina „Yogãi Visului" decât în cazul în care am reușit sã memorãm perfect experiențele noastre onirice.


CAPITOLULXVIII

SOMNUL TANTRIC



Fãrã îndoialã, este indispensabil sã revedem lunar caietul sau carnetul nostru de notițe, cu scopul de a verifica prin noi înșine progresul memoriei onirice.

Orice posibilitate de uitare trebuie sã fie eliminatã; nu trebuie sã ne angajãm în practicile urmãtoare pânã când nu am ajuns la o memorie perfectã.

Se dovedesc a fi deosebit de interesante acele drame care par sã iasã din alte secole și care se deruleazã în medii și ambianțe care nu au nimic cu existența concretã a celui care viseazã.

Trebuie sã fim în stare de „percepție alertã", de „alertã noutate" și sã avem o atenție cu totul specialã la studiul detaliilor, incluzând întrebãrile specifice, conversațiile, reuniunile, templele, activitãțile neobișnuite în relație cu alte persoane etc. etc. etc.

Ajungând la dezvoltarea integralã a memoriei onirice, eliminând orice posibilitate de a uita, procesul de simbolizare va deschide drumul revelației.

Știința de bazã a interpretãrii viselor, trebuie s-o cãutãm în Legea Analogiilor Filosofice, în Legea Analogiilor și a Contrariilor, în Legea Corespondențelor și a Numerologiei.

Imaginile astrale reflectate în oglinda magicã a imaginației nu trebuie niciodatã sã fie traduse literal, cãci ele sunt numai reprezentãri ale ideilor arhetipice și ele trebuie sã fie utilizate în același fel cum un matematician folosește simbolurile algebrice.

Meritã sã afirmãm cã acest fel de idei coboarã din lumea Spiritului pur.

Evident cã ideile arhetipice care coboarã din Ființã devin minunate, informându-ne fie asupra stãrii psihologice a unui centru sau a altuia al mașinii umane, fie despre subiecte esoterice foarte intime, fie despre posibile succese ori pericole etc, totdeauna îmbrãcate în veșmintele simbolismului.

A pãtrunde unul sau altul din simbolurile astrale, o oarecare scenã sau figurã cu scopul de a extrage ideea esențialã, este posibil numai prin „meditația Ființei, care este logicã și confruntativã".

Ajuns la acest stadiu al disciplinei „Yogãi Visului", este indispensabil sã intri în aspectul tantric al problemei.

Înțelepciunea Anticã învațã cã TONANTZIN (Devi-Kundalini), Divina noastrã Mamã cosmicã particularã (cãci fiecare o are pe a sa proprie), poate adopta orice formã, fiindcã ea este originea tuturor formelor. Motiv pentru care discipolul trebuie sã mediteze asupra ei înainte de a adormi.

Aspirantul va trebui sã pãtrundã zilnic în procesul somnului repetând cu mare încredere rugãciunea urmãtoare:


TONANTZIN, TETEOINAN, o, Mama mea, vino la mine, vino la mine".


Conform Științei Tantrice, dacã gnosticul insistã în aceastã practicã, mai devreme sau mai târziu va apãrea ca prin minune, printre expresiile amorfe și schimbãtoare ale viselor sale, un element inițiator

Atâta timp cât acest element inițiator nu este integral identificat, este indispensabil sã se continue transcrierea viselor în caiet sau carnet.

Studiul și analiza profundã a fiecãrui vis notat nu pot fi amânate în disciplina esotericã a somnului tantric.

Incontestabil, progresul didactic ne va conduce la descoperirea elementului inițiator sau unificator al visului.

Indubitabil, gnosticul sincer care ajunge la acest stadiu al disciplinei tantrice se aflã, din acest motiv, gata sã facã pasul urmãtor, care va fi tema viitorului nostru capitol


CAPITOLUL XIX

PRACTICA REÎNTOARCERII

Când aspirantul a realizat cu un succes deplin toate exercițiile Gnostice în relație cu esoterismul visului, este clar cã el se aflã atunci intim pregãtit pentru „Practica Întoarcerii".

În capitolul anterior am vorbit despre elementul inițiator care apare ca prin minune dintre expresiilor schimbãtoare și amorfe ale viselor sale Anumite persoane foarte Psihice, rafinate și impresionabile, au pose dat totdeauna în ele însele elementul inițiator Astfel de persoane se caracterizeazã prin repetarea continuã a aceluiași vis; aceștia retrãiesc periodic o scenã sau alta sau o vãd în experiențele lor

onirice în mod constant, acea creaturã sau simbol De fiecare datã când elementul inițiator (fie cã e un simbol, un sunet, o culoare, sau o persoanã etc.) este rememorat la trezirea din somnul normal, aspirantul, cu ochii încã închiși, continuã sã vizualizeze imaginea cheie familiarã, pentru ca apoi, intenționat, sã încerce sã adoarmã din nou, continuând cu același vis.

Cu alte cuvinte, vom spune cã aspirantul încearcã sã devinã conștient de propriul sãu vis și de aceea el îl urmãrește intenționat, dar aducându-l în stare de veghe, cu deplinã luciditate și auto-control.

El devine atunci spectator și actor al unui vis, cu avantajul, desigur, nu neînsemnat, de a putea abandona scena dupã voințã pentru a se mișca liber în Lumea Astralã

Atunci, aspirantul, liber de toate piedicile cãrnii, afarã din corpul sãu fizic, se va desprinde de vechea și familiara sa ambianțã, pãtrunzând într-un univers condus de legi diferite Disciplina Stãrii de Somn a Budiștilor Tantrici conduce în mod didactic la trezirea Conștiinței Gnosticul poate sã ajungã la Adevãrata Stare de Iluminare numai înțelegând și dezintegrându-și visele.

Scrierile Sacre Hinduse afirmã în mod solemn cã lumea întreagã este visul lui BRAHMA.

Plecând de la acest postulat hindus, afirmãm în mod clar ceea ce urmeazã: „Când Brahma se trezește, visul se terminã"

Atâta timp cât aspirantul n-a ajuns încã la disoluția radicalã nu numai a viselor, dar și a resorturilor psihologice care le creeazã, Trezirea Absolutã va fi imposibilã.

Trezirea definitivã a conștiinței este posibilã numai printr-o transformare radicalã.

Cele Patru Evanghelii Cristice insistã asupra necesitãții trezirii; din pãcate oamenii continuã sã doarmã.

QUETZALCOATL, CRISTOSUL MEXICAN, a fost desigur un om sutã la sutã trezit.

Mulțimea funcțiilor sale ne indicã de asemenea cu precizie marea vechime a cultului sãu și venerația profundã care i se purta în toatã America Centralã

Zeii Sfinți din ANAHUAC sunt Oameni Perfecți în sensul cel mai complet al cuvântului; Ființe absolut trezite, ființe care au șters din psihicul lor orice posibilitate de a visa.

TLALOC, „cel care face sã încolțeascã", Zeu al ploii și al trãsnetului, fiind un Zeu, el este în același timp un om trezit, unul care a eliminat din Psihicul sãu nu doar visele sale, dar și orice posibilitate de a visa.

El este Individul Sacru principal al foarte vechii culturi Olmece și apare mereu cu masca Tigrului-Șarpe pe topoarele colosale și diversele figuri de jad

TEXCATLIPOCA și HUITZILOPOCHTLI, Creaturi ale Focului, vii reprezentãri ale nopții și ale zilei sunt de asemenea oameni treziți, ființe care au reușit sã treacã dincolo de vise.

În afara Corpului Fizic, omul trezit poate sã invoce Zeii Sfinți ai Aztecilor, Mayașilor, Zapotecilor, Toltecilor etc.

Zeii din Codexurile Borgia, Borbonico etc. etc. etc. vin la chemarea omului trezit.

Grație ajutorului Zeilor Sfinți, omul trezit poate studia, în Lumina Astralã, Doctrina Secretã din ANAHUAC




CAPITOLUL XX

CELE PATRU BEATITUDINI

În capitolul anterior am vorbit mult despre elementul inițiator al visului și este evident cã nu ne rãmâne decât sã învãțãm cum sã-l utilizãm .

Când gnosticul a ținut o „evidențã" a viselor sale, el descoperã negreșit visul care se repetã mereu; printre altele, acesta este un motiv mai mult ca suficient pentru a nota într-un caiet sau carnet toate visele.

Fãrã îndoialã, experiența oniricã repetatã în mod constant este elementul inițiator care, utilizat în mod inteligent, ne conduce la trezirea conștiinței

De fiecare datã când Misticul, culcat în patul sãu, ațipește intenționat meditând asupra elementului inițiator, rezultatul nu se lasã niciodatã mult așteptat; în general, anahoretul retrãiește acest vis conștient, cu posibilitatea de a se separa de scenã dupã voințã pentru a cãlãtori în Lumile Suprasensibile .

Orice alt vis va putea fi, de asemenea, utilizat în acest scop atunci când într-adevãr cunoaștem tehnica.

Cel care se trezește dintr-un vis poate continua intenționat același vis, dacã aceasta este dorința sa. În acest caz, trebuie sã adoarmã din nou, retrãindu-și experiența Oniricã cu imaginația.

Nu trebuie sã ne imaginãm cã suntem pe punctul de a ne imagina; punctul fundamental constã în a retrãi visul în cruda sa realitate anterioarã. Repetarea intenționatã a visului este primul pas spre trezirea conștiinței; a te separa dupã voințã de vis în mijlocul Dramei care se deruleazã, este al doilea pas

Unii aspiranți reușesc sã facã primul pas, dar le lipsește forța pentru a realiza cel de-al doilea pas

Asemenea persoane pot și trebuie sã se ajute prin ele însele folosind tehnica meditației

Luând decizii foarte serioase, acești devoți vor practica meditația înainte de a intra în starea de somn.

În acest caz, problema lor intimã va fi tema concentrãrii și autoreflexiei în Meditația lor interioarã profundã.

Pe parcursul acestei practici, misticul neliniștit, plin de emoție sincerã, o va invoca pe Divina sa Mamã TONANTZIN (DEVI KUNDALINI).

Vãrsând lacrimi de durere, ascetul gnostic se lamenteazã despre starea de inconștiențã în care el se aflã și implorã ajutor, rugând-o pe Mama sa sã-i dea forțele interioare necesare pentru a se desprinde de orice vis dupã voințã.

Scopul pe care-l urmãrește întreaga disciplinã a Somnului Tantric este de a pregãti discipolul pentru a recunoaște clar cele Patru Beatitudini care apar în timpul experienței onirice.

Aceastã disciplinã esotericã, desigur, este numai pentru persoane foarte serioase, fiindcã cere o rãbdare infinitã și enorme supraeforturi intime.

S-a vorbit mult, în lumea orientalã, despre cele Patru Lumini ale Somnului și noi trebuie sã studiem aceastã problemã.

Prima se numește „Lumina Revelației" și este scris cu litere de aur în cartea vieții cã ea poate fi perceputã chiar înaintea sau în primele ore ale somnului.

Trebuie subliniat cu vehemențã și fãrã alt comentariu cã pe mãsurã ce somnul devine mai profund, amestecul indezirabil de impresii reziduale și curentul obișnuit de gânduri discriminatorii sfârșește din fericire prin a se dizolva în mod lent

În aceastã stare de somn apare progresiv cea de-a Doua Iluminare, cunoscutã în Asia sub numele minunat de „Luminã a Întãririi".

Incontestabil, Ascetul Gnostic, grație extraordinarei discipline a Somnului Tantric, ajunge sã treacã mult dincolo de aceastã etapã, pânã la captarea totalã a celor douã lumini care au rãmas.

A trãi lucid realitatea crudã a vieții practice în Lumile Superioare ale Conștiinței Cosmice, înseamnã cã a fost atinsã cea de-a Treia Luminã, cea a „Realizãrii Imediate".

A Patra Luminã este cea a „Iluminãrii Interioare Profunde" și ea ne vine ca prin minune în plinã experiențã misticã.

Aici, în al Patrulea Grad al Vidului, locuiește Fiul Mamei Luminii Clare", spune un Tratat Tibetan.

Vorbind deschis și fãrã ocolișuri, declar urmãtoarele: disciplina Somnului Tantric este în realitate o pregãtire esotericã pentru acest somn final pe care noi îl numim moarte

Fiind mort de mai multe ori pe parcursul nopților, Gnosticul Anahoret care a captat conștient cele Patru Beatitudini, ce se prezintã în experiența Oniricã, în momentul dezîncarnãrii trece la starea „POST-MORTEM" cu aceeași ușurințã cu care s-a introdus voluntar în Lumea Visului.

Afarã din corpul fizic, gnosticul conștient poate verifica prin el însuși destinul rezervat Sufletelor dincolo de Moarte.

Dacã în fiecare noapte, prin Disciplina Tantricã a Somnului, esoteristul poate muri conștient și pãtrunde în lumea morților, este clar cã el poate de asemenea, din acest motiv, „sã studieze Ritualul Vieții și Morții în timp ce sosește oficiantul".

Hermes, dupã ce vizitase „Lumile Infernale" unde a vãzut cu oroare destinul Sufletelor pierdute, a cunoscut lucruri insolite

Privește în aceastã parte, îi spune OSIRIS lui Hermes, vezi tu roiul Sufletelor încercând sã urce din nou în regiunea Lunarã? Unele sunt respinse spre pãmânt, precum niște vârtejuri de pãsãri sub loviturile furtunii. Altele ating cu mari bãtãi de aripi sfera superioarã, care-i antreneazã în rotația sa. O datã ajunse acolo, ele recupereazã viziunea lucrurilor divine."

Aztecii, înmormântându-l pe acela care fusese ales de TLALOC, Zeul ploii, așezau o ramurã uscatã.

Se spunea cã-n momentul în care Preafericitul ajungea la „Câmpul Deliciilor", care este „TLALOCANUL", ramura uscatã înverzea, indicând cu aceasta revenirea la o nouã existențã, întoarcerea.

Cei care n-au fost aleși de cãtre Soare sau de TLALOC merg fatal în MICTLAN, care e situat la Nord, regiune unde Sufletele suferã o serie de încercãri magice trecând prin „Lumile Infernale".

Locurile unde Sufletele suferã atroce înainte de a ajunge la repaosul definitiv sunt în numãr de nouã

Aceasta ne amintește în mod indiscutabil de cele „Nouã Cercuri Infernale" din Divina Comedie a lui Dante Alighieri.

Numeroși sunt Zeii și Zeițele care populeazã cele Nouã Cercuri Dantești ale Infernului Aztec

E bine sã-i amintim pe înfiorãtorul „MICTLANTECUHTLI" și tenebroasa „MICTECACIHUATL", „Domnul și Doamna Infernului", locuitori ai celui de-al Nouãlea și cel mai adânc din nivelurile subterane.

Sufletele care trec prin probele „Infernului Aztec", ulterior, dupã cea de-a „Doua Moarte", pãtrund fericite în Paradisul Elementalilor Naturii.

Incontestabil Sufletele care dupã Moarte nu coboarã în „Lumile Infernale", nici nu urcã în „Regatul Luminii Aurite", nici în „Paradisul lui TLALOC" nici în „Regatul Eternei Concentrãri" etc. etc. etc.; inevitabil se întorc sau revin în formã imediatã într-un nou Corp Fizic Sufletele alese de cãtre Soare sau de TLALOC se bucurã mult în Lumile Superioare înainte de a se întoarce în Valea SAMSAREI.

Anahoreții Gnostici, dupã ce au captat cele Patru Lumini ale Somnului, pot sã viziteze conștient, în fiecare noapte „TLALOCANUL" ori sã coboare în „MICTLAN" sau sã se punã în legãturã cu Sufletele care înainte de a se reîntoarce trãiesc în regiunea Lunarã.


CAPITOLUL XXI

ÎNGERUL PĂZITOR

Începem acest capitol cu fraza urmãtoare: primul educator al oricãrui Mare Inițiat se convertește, de fapt și de drept, în cauza fundamentalã a tuturor pãrților spiritualizate ale autenticei sale forme obișnuite.

Orice Guru recunoscãtor se prosterneazã cu umilințã în fața primului creator al Ființei sale autentice.

Când dupã multe munci conștiente și suferințe voluntare se reveleazã, în fața ochilor noștri plini de lacrimi, absoluta perfecțiune realizatã în funcționarea tuturor pãrților spiritualizate, izolate ale formei noastre obișnuite, izvorãște în noi impulsul de gratitudine al Ființei fațã de primul educator.

Incontestabil, perfecțiunea absolutã a tuturor și a fiecãreia din pãrțile izolate ale Ființei este posibilã doar murind radical în noi înșine, aici și acum.

Existã diverse etape ale „AUTO-REALIZÃRII INTIME": unii Inițiați au obținut perfecțiunea unor pãrți izolate ale Ființei, totuși ei au încã mult de lucru înainte de a ajunge la absoluta perfecțiune a tuturor pãrților.

În nici un caz nu ar fi posibil sã desenãm Ființa, care se aseamãnã cu o mulțime de copii inocenți Fiecare dintre ei îndeplinind funcții determinate; iar ajungerea la integrarea totalã este aspirația cea mai arzãtoare a oricãrui Inițiat.

Când se obține „AUTO-REALIZAREA INTIMÃ" a pãrții cele mai elevate a Ființei, se primește atunci Gradul de „ISHMESCH".

Domnul nostru „QUETZALCOATL", „CRISTOSUL MEXICAN", fãrã îndoialã a dezvoltat de asemenea partea cea mai elevatã a propriei sale Ființe.

Este oportun sã amintim aici cã „XOLOTL", Luciferul „NAHUATL", este de asemenea o altã parte izolatã a propriei noastre Ființe.

Zeii Elementali ai Naturii, precum Huehueteotl, Tlaloc, Ehecatl, Chalchiuhtlicue -Ginebra lui Tlaloc-, Xochiquetzal -Zeița Floriloretc., asistã Inițiatul în operațiunile sale de Magie Elementalã, cu condiția unei conduite drepte.

Totuși, nu trebuie sã-l uitãm niciodatã pe „Intercesorul nostru Elemental", Magul Elemental din noi înșine, care poate sã invoce Zeii Elementali ai Naturii și sã realizeze minuni Incontestabil, el reprezintã o altã parte izolatã a propriei noastre Ființe.

Trei Zeițe care, în realitate nu sunt decât aspectele aceleași Divinitãți, o reprezintã pe Divina noastrã Mamã (Variante sau Derivații ale Propriei Noastre Ființe); TONANTZIN, COATLICUE, TLAZOLTEOTL.

Pãrțile izolate ale propriei noastre Ființe sunt multe; suntem plini de uimire la amintirea Leului Legii; a celor douã Genii care noteazã operele noastre bune sau rele; a Poliției Karmei, parte de asemenea a Ființei noastre; a Preamilostivului, a Compãtimitorului, a Tatãlui-Mamã uniți; a Îngerului Pãzitor etc. etc. etc.

Puterile Înflãcãrate ale „Îngerului Pãzitor" se dovedesc extraordinare, minunate, teribil de Divine.

Din surse perfect Gnostice, pãstrate în secret în Mãnãstirile Inițiatice și care diferã foarte mult de Pseudo-Creștinismul și de Pseudo-Ocultismul comun și curent, în limbaj obișnuit, se știa într-adevãr ce este „Îngerul Pãzitor".

Ajungând în domeniul misterios al Istoriei și al Vieții „Jinașilor", noi am descoperit nu doar „Templul din Chapultepec", din Mexic și oamenii din a Patra Verticalã, ci și -iar asta este surprinzãtor-, puterile „Îngerului Pãzitor" în legãturã cu toate acestea.

Se cade sã nu uitãm niciodatã cã Pãrintele Prado și Pãrintele Bernal Diaz del Castillo se amuzau amândoi privind Sacerdoții din ANAHUAC în stare de „JINAS" . Anahoreții pluteau minunat zburând prin aer de la Cholula pânã la Templul Mare; aceasta se întâmpla zilnic la asfințitul soarelui.

Niciodatã Discipolii din Sais, în Delta Nilului, nici aceia care, pe Platourile Persiei, îl urmau pe Zarathustra, nici contemplatorii Turnului Belo, în Babilonia, n-au obținut în timpul plimbãrilor lor nocturne orizonturi mai grandioase fațã de acelea pe care le-au obținut mereu cei ce s-au supus serios Disciplinei Somnului Tantric.

Afarã din Corpul Fizic, Anahoretul Gnostic Conștient poate, dacã vrea, sã invoce o anumitã parte izolatã a propriei Ființe, definitã în esoterismul practic cu numele de „Înger Pãzitor", și incontestabil, inefabilul va veni la chemarea sa.

O seninãtate diafanã, o liniște nemãrginitã, o fericire extaticã precum cea experimentatã de Suflet când rupe legãturile cu materia și cu lumea, iatã ceea ce simțim în aceste momente minunate.

Restul poți desigur sã-l deduci deja dragã cititorule; din „Lohengrin" se pot primi totdeauna servicii magice .

Dacã, în acele momente de încântare, cerem „Îngerului Pãzitor" favoarea de a scoate corpul adormit din patul unde l-am lãsat sã se odihneascã și de a-l aduce în fața noastrã, fenomenul Magic se va realiza cu deplin succes. Persoana când simte, pe umerii sãi animici sau astrali, o ciudatã presiune, presimte sosirea corpului fizic care este pe drum, adus de Îngerul Pãzitor .

Dacã pãstrãm o atitudine receptivã, deschisã și subtilã, corpul fizic va pãtrunde în interiorul nostru

Tantristul Gnostic Conștient, în loc de a se întoarce la Corpul sãu Fizic, așteaptã ca acesta sã vinã la el, pentru a cãlãtori cu el spre Pãmântul Promis, în cea de-a Patra Coordonatã.

Apoi, grație ajutorului „Îngerului Pãzitor", Ascetul Gnostic se întoarce în Casa sa și în patul sãu fãrã cel mai mic pericol.

Venerabilii Maeștri ai „Fraternitãții Oculte" cãlãtoresc cu corpul lor fizic în a Patra Verticalã, putând abandona aceasta în locul în care ei doresc.

Aceasta înseamnã cã Maeștrii Înviați din „Ordinul Superior" își pot oferi luxul -desigur apreciabil-, de a renunța la toate mijloacele moderne de transport, vapoare, avioane, automobile etc.

Înalta valoare Inițiaticã pe care o au în ele însele procedeele criticoanalogice și simbolice care în timpurile vechi au fost esența vie a acelei școli alexandrine a filaleteos-ilor sau a „Iubitorilor Adevãrului", academie sinteticã din sec. al IV-lea fondatã de „Amonio Sacas", Marele autodidact Eclectic și de Plotin, continuatorul lui Platon pe parcursul secolelor, cu principiile Doctrinare din Egipt, Mexic, Peru, China, Tibet, Persia, India etc. etc. etc., a permis multor Inițiați sã se orienteze pe Cãrarea Muchiei de Cuțit.

Meritã sã menționãm în mod foarte special „ANDROGILIA" lui Amonio Sacas, carte de Aur prin excelențã .

Fãrã îndoialã, eroarea multor Pseudo-Esoteriști și Pseudo-Ocultiști moderni își are rãdãcina în amorul propriu: ei se iubesc pe ei înșiși, doresc evoluția mizeriei pe care o poartã în interiorul lor Doresc sã continue, aspirând la perfecțiunea a ceea ce oricum nu meritã perfecțiunea nici continuarea.

Acești oameni cu Psihic Subiectiv se cred bogați, puternici, iluminați și în plus lãcomesc un loc magnific „Dincolo", dar în realitate ei nu știu nimic despre ei înșiși, ignorã în mod lamentabil propria lor neputințã, prostie, insolențã, nefericire, mizerie Psihologicã cât și goliciunea lor.

Noi, Gnosticii, nu aspirãm sã fim mai buni sau mai rãi, tot ceea ce vrem este sã murim în noi înșine aici și acum.

Când stabilim „Dogma Evoluției" ca fundament al celor mai bune aspirații ale noastre, pornim de la o bazã greșitã.

Pentru noi, penitenți ai drumului stâncos care conduce la eliberarea finalã, nu ne intereseazã niciodatã evoluția. Noi știm cã suntem necãjiți și mizerabili, evoluția sinelui însuși nu va servi la nimic; noi preferãm moartea supremã; numai prin moarte survine noul.

De ce am lupta pentru evoluția și progresul propriei noastre nefericiri?

Mai bine moartea Dacã Grãuntele nu moare, planta nu se naște. Când moartea este absolutã, ceea ce se naște este de asemenea absolut.

Anihilarea totalã a „Eului Însuși", dizolvarea radicalã a ceea ce purtãm mai scump în noi, dezintegrarea finalã a celor mai bune dorințe ale noastre, gânduri, sentimente, pasiuni, resentimente, dureri, emoții, aspirații, uri, iubiri, gelozii, rãzbunãri, furii, afecțiuni, atașamente, mângâieri, desfrâuri etc. este urgentã, de neamânat pentru ca sã aparã flacãra Ființei, ceea ce este în afara Timpului, ceea ce este mereu nou.

Ideea pe care fiecare dintre noi și-o face despre Ființã nu este niciodatã Ființa; conceptul intelectual pe care noi l-am elaborat despre Ființã nu este Ființa, opinia noastrã despre Ființã nu este Ființa Ființa este Ființa și rațiunea de a fi a Ființei este însãși Ființa.

Frica de moartea absolutã este un impediment, un obstacol, un inconvenient pentru obținerea Schimbãrii Radicale.

Fiecare dintre noi poartã înãuntrul sãu o creație eronatã; este indispensabil de a distruge ceea ce este fals, pentru a apãrea cu adevãrat, o nouã creație.

Niciodatã nu vom încerca sã promovãm evoluția falsului, vom prefera anihilarea absolutã.

Din sânul negrei și înspãimântãtoarei gropi sepulcrale a abisului, se ivesc diversele pãrți înflãcãrate ale Ființei; „Îngerul Pãzitor" este una din aceste diverse pãrți izolate. Cei care cunosc într-adevãr Misterele Templului, reflectãri minunate ale Misterelor Bahice, Eleusine și Pitagoreice, nu ar dori niciodatã sã continue cu propria lor mizerie interioarã.

Trebuie sã ne reîntoarcem la punctul de plecare originar; trebuie sã revenim la întunecimile primitive ale „NEFIINȚEI" și la „HAOS", pentru ca Lumina sã se nascã și pentru ca în interiorul nostru sã se iveascã o nouã creație.

În loc de a ne teme de anihilarea totalã, e mai bine sã știm sã iubim și sã cãdem în brațele Binecuvântatei Zeițe Mamã-Moarte .

Doctrina Secreta din Anahuac - Samael Aun Weor